Un estonian relatează despre strategia ţării sale pentru navigarea în lumea digitală.

Estonia nu apare prea des în vizorul americanilor. Este o ţară mică din Europa de nord-est, chiar lângă Finlanda. Ea are un teritoriu similar Olandei, dar cu o populaţie de 13 ori mai mică, de 1,3 milioane de locuitori, care  este comparabilă cu populaţia din Hawaii. Cum un prieten din India glumea recent "Ce este acolo de guvernat?”

Ceea ce face ca această ţară mică să fie interesantă din punct al guvernării nu este doar faptul că oamenii pot alege parlamentul lor on-line sau obţine rambursarea impozitelor, achitate în surplus, în termen de două zile de la completarea declaraţiilor lor. Este, de asemenea, faptul că acest nivel de serviciu pentru cetăţeni nu este rezultatul creării de către guvern a câteva site-uri web. Estonienii au început prin reproiectarea întregii infrastructuri informaţionale de la zero cu deschidere, respectând dreptul la viaţa privată, securitatea informaţiei şi asigurând ”compatibilitatea cu dezvoltările ulterioare”.

Prima piatră de temelie a e-guvernării este identificarea a cetăţenilor. Acest lucru sună ostentativ de evident, însă alternarea între identificarea unei persoane după numărul de asigurare socială, numărul de contribuabil sau alţi identificatori nu este suficient. Estonia foloseşte o metodologie simplă a ID-ului(CP) unic în toate sistemele, de la paşapoarte pe suport hârtie la înregistrările bancare, oficiile guvernamentale şi spitale. Un cetăţean cu codul personal de identificare 37501011234 este un bărbat născut în secolul 20 (3), în anul '75, la data de 1 ianuarie, ca 123-lea copil din acea zi. Numărul se încheie cu o sumă de control calculată pentru a detecta cu uşurinţă erorile de scriere/tastare. 

Pentru ca aceşti cetăţeni identificaţi să tranzacţioneze unul cu celălalt, în anul 2000, Estonia a adoptat Legea privind semnăturile digitale. Statul a standardizat o infrastructură naţională cu chei publice (ICP), care leagă identitatea cetăţenilor cu cheile criptografice şi astfel, nu mai contează dacă Tiit şi Toivo (dacă folosim nume comune estoniene) semnează un contract în formă electronică cu certificate sau simplu pe hârtie cu cerneală. O semnătură înseamnă o semnătură în faţa legii.

Ca efect secundar neaşteptat, această lege fundamentală a obligat toate sistemele guvernamentale descentralizate să se digitalizeze "conform cererii de piaţă". Nici o parte guvernamentală estoniană nu poate refuza un document semnat digital de către cetăţean şi să ceară în loc o copie pe suport de hârtie. Deoarece cetăţenii preferă comoditatea, birocraţii se confruntă cu un aflux mai mare de formulare digitale şi sunt auto-motivaţi să investească în sistemele care îi ajută să gestioneze procesul. Totodată, un asistent social într-un sat mic poate oferi în continuare acelaşi serviciu fără mari investiţii prin gestionarea numărului mic de documente electronice semnate digital şi expediate electronic ca ataşamente prin poşta electronică biroului său.

Pentru a preveni acest sistem să devină învechit în viitor, legea nu a blocat în nuanţele tehnice ale semnăturii digitale. În realitate, implementarea a suferit schimbări în timp. Iniţial, Estonia a introdus un microcip în cărţile de identitate tradiţionale emise pentru fiecare cetăţean pentru identificare şi călătorii interne pe teritoriul Uniunii Europene. Cipul include două certificate: unul pentru semnături legale, iar celălalt pentru autentificare atunci când se utilizează un site web sau un serviciu care recunoaşte sistemul guvernamental de identificare (de ex., online banking). Fiecare persoană cu vârsta peste 15 ani necesită obligatoriu o carte de identitate şi în prezent, sunt peste 1,2 milioane de cărţi de identitate active. Fapt ce denotă o penetrare de aproape 100 procente din populaţie.

Având în vedere că adoptarea telefonului mobil în Estonia a atins rapid procentajul curent de 144 la suta (al treilea cel mai mare din Europa), semnăturile digitale au fost şi ele adaptate. În loc de a avea un cititor de smartcard în computerul lor, estonienii pot obţine acum o cartelă SIM dotată cu identificare mobilă de la operatorul de telecomunicaţii. Fără a instala nici hardware sau software suplimentar, aceştia pot accesa sisteme sigure şi aplica semnăturile lor, pur şi simplu prin tastarea unor coduri PIN de pe telefonul său mobil.

La data când scriu acest articol, între apariţia cărţilor de identitate şi telefoanelor mobile, mai mult de un milion de estonieni s-au autentificat de 230 de milioane de ori şi au aplicat 140 de milioane de semnături cu putere juridică. Pe lângă utilizarea în prezent a acestei tehnologii în viaţa de zi cu zi pentru contractele comerciale şi tranzacţiile bancare, cel mai utilizat profil de rang înalt au constituit alegerile. De când a devenit prima ţară din lume, care a permis votarea on-line la nivel naţional in 2005, Estonia a folosit sistemul atât pentru alegerile parlamentare cât şi pentru alegerile pentru Parlamentul European. În timpul alegerilor parlamentare din 2011, voturile on-line au reprezentat 24 % din totalul voturilor. (Cetăţenii au votat din 105 de ţări în total, eu mi-am depus votul din California.)

Pentru a accelera inovarea, statul licitat crearea şi securizarea sistemelor de certificate pentru semnătura digitală companiilor  private, şi anume unui consorţiu condus de către băncile locale şi companiile de telecomunicaţii. Şi parteneriatele public-privat s-au  încheiat aici: actorii publici şi privaţi pot accesa acelaşi sistem de schimb de date (numit X-Road), permiţând dezvoltarea unor servicii electronice cu adevărat integrate. 

Fără îndoială, cetăţeanul estonian este întotdeauna proprietarul datelor sale şi îşi rezervă dreptul de a controla accesul la aceste date.

Un prim exemplu îl constituie declaraţiile de venituri fiscale pe care estonienii "le completează". Ghilimelele sunt adecvate aici, pentru că atunci când un estonian mediu deschide formularul de depunere a declaraţiei o dată pe an, de regulă, acesta arată ca un program-expert pentru revizuire: "Următoarea etapă-> Următoarea etapă -> Următoarea etapă -> Depunere" Acest lucru se datorează faptului că datele sunt în continuă mişcare pe parcursul anului. Când angajatorii raportează impozitele pentru ocuparea forţei de muncă în fiecare lună, înregistrările lor de date sunt legate de registrele fiscale ale angajaţilor. Donaţiile caritabile raportate de organizaţiile non-profit sunt înregistrate ca deduceri, în acelaşi mod, pentru cei care fac donaţii de caritate. Deducerile fiscale pentru creditele ipotecare sunt înregistrate în cadrul schimbului de date între băncile comerciale. Şi aşa mai departe. În această ţară nu doar rata impozitului pe venit este fixă de 21 la suta, dar estonienii obţin rambursarea impozitelor supra-plătite expediate în conturile lor bancare (transferate digital, desigur), în termen de două zile de la depunerea declaraţiilor lor.

Această mişcare lichidă de date între sisteme se bazează pe principiul fundamental de ocrotire a vieţii private a persoanelor: fără îndoială cetăţeanul estonian este cel care întotdeauna deţine (este proprietarul) datelor sale şi îşi rezervă dreptul de a controla accesul la aceste date. De exemplu, în cazul fişelor medicale şi prescripţiilor medicale digitalizate integral, oamenii pot atribui, în mod granular, drepturi de acces medicilor de familie şi medicilor specialişti la alegerea lor. Şi în scenariile în care persoanele nu pot bloca, în mod legal, accesul statului la informaţiile lor precum e-poliţiştii estonieni care folosesc terminale în timp real,  ele, cel puţin, obţin înregistrarea actelor de accesare a datele lor, persoanele care au accesat şi când. În cazul în care un cetăţean onest află că un oficial a accesat datele sale, fără un motiv valabil/plauzibil, persoana poate depune o cerere pentru a obţine concedierea oficialului. 

Mutând totul în regim online generează riscuri de securitate nu doar la nivel personal, dar şi la nivel sistematic şi naţional. Estonia, de exemplu, s-a confruntat cu războiul cibernetic din 2007, când atacurile botnet bine coordonate în urma unor revolte politice stradale vizau guvernul, mass-media, precum şi site-urile web financiare şi au izolat efectiv ţara de conexiuni internet cu restul lumii pentru câteva ore. Totodată, din acel moment, Estonia a devenit gazda Centrului de excelenţă NATO pentru apărare împotriva atacurilor cibernetice şi preşedintele estonian Toomas Hendrik Ilves a devenit unul dintre cei mai aprigi avocaţi ai securităţii cibernetice pe scena mondială. 

O altă latură a digitalizării integrale a Republicii Estonia: maşina birocratică a unei ţări foarte dinamice sporeşte costul economic al unui potenţial atac fizic asupra statului. În loc să înceteze să funcţioneze în caz de invazie, guvernul ar putea activa o copie de rezervă a statului digital, pe care o poate găzdui  pe un alt teritoriu european prietenos. Oficialii guvernamentali ar fi rapid re-aleşi, deciziile importante luate, documentele emise, documentele de afaceri şi de proprietate întreţinute, naşteri şi decese înregistrate, chiar şi impozitele declarate de către cetăţenii care au încă acces la Internet.

Estonia este o ţară nou-înfiinţată  — nu doar prin stilul de viaţă dar şi prin mentalitate.

Istoria Estoniei este cu siguranţă una specială. Ţara a obţinut independenta în 1991, după 50 de ani nefericiţi de ocupaţie sovietică, după ce a ratat o mare parte a progreselor tehnologice realizate de către lumea occidentală, în anii 1960, '70 şi '80. - '80, şi anume carnete de cecuri şi computere mainframe. Cu toate acestea, ţara a sărit chiar în mijlocul anilor '90, dezvoltând aplicaţii web bazate pe protocolul TCP/IP. În timpul acestei resetări sociale, estonienii au decis, de asemenea, să înlăture foştii lor lideri comunişti şi să aleagă o nouă conducere, în mare parte, miniştri cu vârste în jur de 30 de ani cu un stil de gândire revoluţionar.

Totuşi, trebuie să repetăm că toate acestea s-au întâmplat acum 20 de ani. Estonia a fost considerată conform a multor standarde macroeconomice şi politice, ca fiind un "stat european plictisitor" de stabil şi previzibil, dacă aceasta încă mai lucrează mult ca să reducă decalajul faţă de Vechea Europă creat în timpul aflării sale în spatele Cortinei de Fier. Cu toate acestea, Estonia este o ţară nou-înfiinţată  — nu doar prin stilul de viaţă dar şi prin mentalitate. 

Şi ceea ce Statele Unite, împreună cu multe alte ţări care se luptă pentru a cuceri Internetul, ar putea învăţa de la Estonia este: mentalitatea. Dorinţa de a crea o infrastructură cu cheie corespunzătoare şi de a o reinventa continuu. Înainte de a vă crea un site web pentru asigurări medicale este necesar de a cerceta care sunt componentele cheie pentru ca un astfel de serviciu să funcţioneze în mod optimal: semnături, tranzacţii, cadre juridice, şi altele de acest gen. 

În cele din urmă, statele care creează aceste tipuri de medii vor fi cel mai bine poziţionate pentru a atrage cetăţenii cei mai mobili din lume.

Sursa: www.theatlantic.com